OZN
...
Fumam...
Şi am vãzut pe cer,
Un obiect ciudat plin de mister
Şi neputând de fapt sã spun ce e
Am intuit cã e un OZN!
...
Ce norocos am fost şi ce deştept,
Cã m-am decis privirea sã-mi îndrept,
Spre cerul nopţii-aprins de mii de stele,
Sã vãd un OZN mişcându-se prin ele!
..
Am aruncat ţigara imediat,
În caz cã voi fi de ãştia contactat
Cu extratereştrii nu e de glumit
Cã vin dintr-un adânc de infinit,
Şi pot sã fie neam de vânãtori,
Cum am vãzut prin fime predatori
Şi poate vin doar dupã fumãtori,
Crezînd cã fumul nostru de ţigarã,
Ajunge pân-la ei şi îi omoarã!
...
Însã oricât de tare eu m-am concentrat
Şi creierul, oricât l-am încordat,
OZN-ul deodatã a plecat.
Într-o secundã nu s-a mai vãzut,
Ca prin farmec a şi dispãrut,
Neremarcând terestra mea prezenţã!
...
Dezamãgit de-a lor indiferenţã,
Am cãutat ţigara aruncatã
Şi am gãsit-o, aproape consumatã.
Plin de ciudã, am fumat-o toatã,
Suflând spre stele cel mai falnic nor
Sperând s-ajungã pe planeta lor!
