Cine va mai şti?
...
Când nimic din ce-a fost nu mai este
Şi peste ţarã se va aşterne praful,
Cine va mai spune-a ei poveste,
Cine va mai fi sã-i scrie epitaful?
...
Cine va mai şti ce-a fost aici odatã?
Cã au fost oameni ce-au avut destine
Pline de necazuri, cu bucurii puţine?
Şi-aşa cum au fost ei, erau în ţara lor,
Aveau acelaşi grai, erau doar un popor
Şi ţara lor era frumosã şi era bogatã!
...
Aveau case frumoase şi drumuri pietruite,
Aur purtat de râuri repezi şi curate
Munţi înzãpeziţi, dealuri împãdurite,
Toamne blânde, lungi şi-mbelşugate!
...
Cine va mai şti despre meleagul sfânt,
Cine va descrie ce-a fost de nedescris?
Cine va mai şti de-acest tãrâm de vis,
Ţara lui Dumnezeu, raiul pe pãmânt?
...
Şi dacã se va scrie, cine va citi,
Povestea unei ţãri cum n-a mai fost?
Cum n-a mai fost şi nici nu va mai fi?
Ce-a fost vândutã fãrã preţ de cost?
