În statul eşuat şi mafiot,
...
Atâtea rele ne strãbat fiinţa,
Fiinţa noastrã veche, de români,
Când ni se cultivã neputinţa
La noi în ţarã de-a ne simţi stãpâni!
...
Suntem crescuţi a fi nişte docili,
Cuminţi executanţi ascultãtori,
Prin şcoalã ni se scot nişte centili,
Limitându-ne la rol de muncitori!
...
Şi peste noi, bezna s-a lãsat
Cum spunea ateul, â€pas cu pasâ€,
O beznã grea, cu mersul apãsat,
De unde tot ies fiare de pripas!
...
Se astupã-n ţarã fiece izvor,
Fiece izvor de apã bunã,
Pentru ca din naţia românã
Sã fim doar o turmã, nu popor!
...
Noi nu putem depãşi nivelul,
De indivizi analfabeţi, docili,
Sãraci şi în curaj şi în centili,
Dormim. Cã ãsta ne e felul!
...
În statul nostru eşuat şi mafiot,
Ne trezim la patru ani odatã
Şi, turmã analfabetã şi dresatã
In corpore, ne prezentãm la vot!
...
Ateul vrea o Românie educatã,
Când în şcoli se gãtesc analfabeţi,
Dar, statul e o barcã eşuatã,
Pentru cã ţara e condusã de ciumeţi!
