Şi vom tot vota, trãdãtorii, hoţii
...
Priveşte-n jur la totul. Ce rãmâne-n urmã?
Nedumerirea celor ce-şi tot exprimã votul,
Rãnile prostiei ce şi-a-nfipt gheara-n turmã
Şi pentru care încã nu-i gata antidotul?
...
Mai rãmâne-o ţarã golitã de esenţã
Cu un popor ce doarme, mereu nedumerit,
Care de-a lungul vremii, atâta s-a corcit,
Cã-i doar o pãcãlealã întreaga-i existenţã?
...
A fost şi el odatã, viteaz şi cu blazon,
Când sângele-i nãvalnic , nu era diluat;
Acum, e liniştit, voteazã resemnat
Pe cel mai mincinos prost şi fanfaron!
...
Ce mai e de spus, când ţara e pe ducã
Şi mai nimic din ea nu va rãmâne-n urmã?
Doar strigãtul durerii ce cãtre ceruri urcã
Din rãnile prostiei ce şi-a-nfipt gheara-n turmã!
...
Şi cine poartã vina pentru moartea ţãrii?
Cei ce se tot duc sã-şi ştampileze votul
Crescându-le pe creştet semnul întrebãrii
Şi pentru care încã nu-i gata antidotul!
...
Adicã populimea, adicã noi, cu toţii,
Cã nu ne putem abţine şi mergem sã votãm
Şi vom tot vota, trãdãtorii, hoţii,
Pânã ne-om convinge cã oricum nu contãm!
