Et caetera
...
Am apucat şi vremea-n care
Cu un IQ prea ridicat
Riscai sã faci nişte-nchisoare
Sau chiar sã fii exterminat!
...
Nu toţi au fost la-nchisoare,
Cei mai puţin periculoşi
Sau poate cei mai norocoşi
Şi daţi pe la deratizare!
...
Astãzi dacã eşti deştept
Nu eşti privit ca infractor,
Dar ca sã primeşti respect
Trebuie sã faci jocul lor!
...
Azi spui vrute şi nevrute
Sã parã cã ai valoare,
Dar virtutea cea mai mare
Este sã n-ai nicio virtute!
...
Atunci domneau muncitorii,
Ei erau forţa naţiunii,
Astãzi, peste toţi românii
Domnesc în tihnã impostorii!
...
Ä‚ştia-s ca râia-nfiptã-n piele,
Oricât te-ai scãrpina de tare,
Pânã la sânge şi durere,
Mâncãrimea-i şi mai mare!
...
Acum cã le-am vãzut pe toate,
Pot spune c-aici domnesc
Numai cei ce stãpânesc
Arta de a da din coate:
...
Escrocii, hoţii, infractorii,
Impostorii şi flecarii,
Corupţii, hoţii, trãdãtorii,
Şmecherii, parlamentarii!
...
Asta-i ţara mea de-acum
E pe ultimul ei drum,
Praf în vânt şi vânt în scrum,
În curând, s-o termina,
Et caetera, et caetera!
