Lumina senectuţii
...
Se duc din noi anii vieţii noastre,
Clipele trec de parcã n-ar fi fost,
Tot mai subţire-i zidul adãpost
Al sufletului aşteptat de astre!
...
Puterile, ne pãrãsesc pe rând,
Una câte una, ne lasã vulnerabili,
Vom fi de parcã n-am fost nicicând
Cum eram: frumoşi şi admirabili!
...
Deşi nu mai avem flãcãri în privire,
Iar agerimea ne e tot mai puţinã
Uneori, umbriţi de-o amintire,
În ochii noştri se-aprinde o luminã!
...
Bãtrâni de ani, încovoiaţi de vreme
Uneori, stelele ascunse-n nori,
Ne pun pe frunţile ridate dulci fiori
Pe care noi îi punem în poeme!
