Dansatorii
...
Pe scena lumii în degringoladã,
Jucãm un rol, rolul unei vieţi,
Urşi îmblânziţi dansând pe stradã
Legaţi în lanţuri de mãscãricii beţi!
...
Spectatorii aplaudã într-una,
Fãrã oprire, bat palmele-ntre ele,
Ne oprim din dans când se aprinde luna
Şi dormim puţin, visând la stele!
...
A doua zi, dis de dimineaţã,
Ne scot la dans mãscãricii beţi
şi dansãm, acelaşi rol de viaţã,
ţinuţi în lanţuri,
aceeaşi piesã şi aceleaşi dansuri,
ţinuţi cu apã şi câţiva pesmeţi!
...
Spectatorii aplaudã într-una.
Suntem dresaţi sã-i veselim dansând
Cu amabilitate ei, din când în când
Strigã la noi: dã laba-ncoa!
Şi noi le-ntindem mâna!
...
Dansaţi, dansaţi, strigã şi mãscãricii
Şi noi dansãm fiind oricum complicii
Atât de bine şi de profund dresaţi!
