Idee
...
Cum stam şi mã gândeam
La biata ţãrişoarã
Ajunsã colonie,
M-a nãpãdit o idee
Parcã aşa-ntr-o doarã:
Noi românii, sã plãtim chirie
Şi fiecãruia sã ni se dea o cheie!
...
Şi-n fiecare an, fiece român
Sã primim o urare: Noroc bun!
Pentru cã aici este un mare risc:
Dacã eşti cinstit, cu iniţiativã
Implacabil vei fi lovit de fisc,
Cu strãinii sã nu concurezi
Nici mãcar aşa, ca tentativã,
Cã te vor lovi de nu te vezi!
...
Cum spuneam, ţara-i de mare risc,
Mai bine plãteşti sub formã de chirie,
Dreptul de-a locui în colonie,
Ca taxã de protecţie la fisc!
...
Însã doar atât şi nimic mai mult,
De încerci ceva, drumu-ţi va fi scurt.
Oricum mai ai de dat şi pe la alţii,
Pãi, cu ce crezi cã trãiesc bogaţii?
...
Şi sã zici mersi dacã-ţi rãmâne
Pentru popã şi pentru-ngropãciune!
...
Iar dacã-ţi permite buzunarul
Şi ai oarece dare de mânã,
Vei putea sã plãteşti şi groparul
Sã dea pe tine o roabã de ţãrânã!
...
Române, vei vedea dacã te deştepţi
Cã la multe nu poţi sã te-aştepţi,
Ce ar putea soarta sã-ţi aducã
În colonia asta care e pe ducã?!
Oricum ţara asta e pe moarte,
Mai bine dormi, dormi pe sãturate!
