Vã privim lumea prin fereastrã,
...
Vã privim lumea prin fereastrã,
Iar deseori, mai trecem din ea,
Tot mai strãinã de noi e lumea voastrã,
Tot mai strãinã şi parcã tot mai rea!
...
Avem şi noi, o lume doar a noastrã,
Cu strãluciri de lunã şi irizãri de stea
În fiecare noapte tãcutã şi albastrã
Şi-n fiecare zi, cu cer de peruzea!
...
De lumea vostrã parcã tot mai strãini,
Ducem cu greu greaua ei povarã,
Privim la lumea voastrã de afarã
În care oameni sunt parcã prea puţini!
...
De vina voastrã vã spãlaţi pe mâini,
Aşa cum aţi fãcut odinioarã,
Când decis ca Iisus sã moarã,
Dovedind cât sunteţi de meschini!
...
Vã privim lumea prin fereastrã
Şi ne simţim de voi tot mai strãini,
Tot mai strãinã de noi e lumea voastrã
În care oameni sunt parcã prea puţini!
