Întrebarea
...
Am pus
Cea mai tare întrebare
Pe care-aş fi putut s-o pun vreodatã
De la naşterea-mi încoace:
Mãi tatã,
Ce se mai poate face?
Şi apoi alta, altã-ntrebare
s-a nãscut deodatã, pe rãcoare:
Dumnezeule mare,
Totul e pierdut?
Poporul ãsta moare
Pe limba lui, tãcut?
Dacã şi Domnul tace,
Ce se mai poate face?
Mai ieşim în stradã
Vechiul nou sã cadã?
Ei vor trimite-armata peste noi,
Declarând poporului rãzboi?
...
Aş întreba pe fiece politician,
Ce-i cu tine-n lume, pentru ce trãieşti?
Cui eşti de folos, pe cine slujeşti?
Tu nu simţi cã te-ai nãscut în van?
Ai fãcut în viaţa ta vreun bine?
Ai dat unui flãmând un colţ de pâine?
Pentru ţara ta te-ai lãsa ucis?
Îmi poţi spune, pe ce primeşti salariu,
Sau sã-i spun mai bine onorariu
Primit lunar, pe o tãviţã-n plic,
Ce-ţi este dat sã nu faci mai nimic?
Îmi poţi rãspunde totuşi la-ntrebare?
Românii te-au ales, dar tu ce faci oare?
Rãmâi sã-mparţi coliva ţãrii care moare?
Sau sã-mparţi postum minciuni şi dezonoare?
