Cãrţile vieţii noastre
...
Cãci în lumea asta totu-i trecãtor
Atâtea vise care plutesc spre stele,
Gânduri ce precum ceara se topesc,
Speranţe care din durere înfloresc,
Vântul, mângâind aripi de rândunele
Toate, toate-s trecãtoare, efemere,
Se nasc, trãiesc o vreme, apoi mor!
...
Dragostea, izvorul aripilor care cresc,
Dragostea, pierdutã-n lumea trecãtoare,
Ce naşte dorul, zbuciumul iubirii-n aşteptare,
Dorul, ce trimite-n timp teribila-i chemare,
Dragostea aceea profundã, iertãtoare,
Odatã rãsãritã, se-ascunde, dar nu moare.
Pentru cã dragostea n-are nimic lumesc.
Iar veşnicia e-a celor ce iubesc!
...
Iubito, vom muri şi noi ca florileâ€"n glastre,
Dar va rãmâne iubirea asta sfântã,
Care vibreazã-n noi, spune poeme, cântã,
Care ne-a strigat când eram pierduţi,
Care ne-a ridicat când am fost cãzuţi,
Şi ne-a prins pe amândoi de mânã
Dãruindu-ne cartea nopţilor albastre,
Dãruindu-ne cartea unui ciob de lunã,
Cãrţile vieţii noastre!
|
