Somnul
...
Fãcutã din cioburi, din resturi de lut,
Lumea se descompune-ncet în urma noastrã
În miliarde de cioburi de culoare albastrã,
Resturile fiecãrui nou început!
...
O altã lume din cioburi albastre de lut se ridicã
Şi alţii ca noi vor veni dupã noi,
Şi ei vor trãi la fel o viaţã plinã de fricã,
De o cumplitã fricã de foame, frig şi rãzboi!
...
Şi lumea lor în urma lor se va sparge
În miliarde de cioburi din lut
Iar oamenii, arce plutind fãrã catarge,
Vor ajunge pe un ţãrm neştiut!
...
O lume moare şi alta se naşte,
Visul uriaşului ce doarme adânc,
Nemuritorul cu suflet de prunc,
Care pe fiecare dintre noi îl cunoaşte!
...
Dormi uriaşule somnul tãu dulce,
Cã omul devenirii noastre-i pe cruce
L-am pus acolo cã ne este ruşine de noi,
Ne este ruşine cã nu putem deveni
Şi-atâtea lumi se sparg în urma noastrã
Dormi uriaşule şi nu privi pe fereastrã!
