Nu ştim ce-i cu noi
...
Eu nu-nţeleg cum oare
Poporul nostru moare,
Cedeazã fãrã luptã
Cu spinarea frântã
Şi capul aplecat,
În faţa celor care
L-au îndoit de şale,
I-au robit voinţa
Şi i-au zdrobit putinţa,
De parcã-ar fi drogat!
...
Ä‚sta-i poporul nostru,
Ce tace-acum ca prostul,
Care la el acasã
Pare cã nu-i pasã
Cã este minţit,
Sau nici n-a înţeles
Cã singur a ales
Pe cei ce azi îl furã,
Doar tace şi îndurã
De parcã-ar fi tâmpit!
...
Nu ştim ce-i cu noi,
Parc-am fi-n rãzboi,
Neamul ãsta prost,
Aproape fãrã rost,
Nãscut aici stãpân,
E slugã-n ţara lui
Acum a nimãnui,
De ţarã nici cã-i pasã,
Nu-i mai este-acasã
De parcã nu-i român!
...
N-a îndurat destul
Sau poate nu-i sãtul
De câte-a pãtimit,
De cât a fost lovit,
De cât i-a fost de greu,
Tãcând lipsit de glas,
De parcã a rãmas
La propriul parastas,
Meseanul de pripas
Fãrã Dumnezeu!
