Am vrea doar o oazã pentru amândoi
...
Cine ne poate da un colţ mãrunt de ţarã,
(N-am dori la munte, sã urc e o povarã)!
O oazã liniştitã, un loc blând şi mãrunt
Înconjurat de apã, un petec de pãmânt?
...
Sã fim, eu cu Sorina în mijlocul naturii,
Simţind cum bate vântul prin frunze respirând,
Sã nu mai ştim de lumea rãului şi-a urii,
Sã ne alintãm, sã ne privim râzând!
...
Cine ne dãruieşte acest minuscul loc,
Cine-ndrãzneşte a fi mãrinimos,
Sã ne dea o şansã de a ieşi din joc,
Sã fim, eu cu Sorina, îmbãtrânind frumos?
...
Cine are totuşi aceastã îndrãznealã,
De a ne dãrui un petec de pãmânt,
O oazã liniştitã, un loc mãrunt şi blând
Sã ieşim din lumea urâtã şi murdarã?
...
Am vrea doar o oazã pentru amândoi
Sã ne-o dãruiascã cine-ar îndrãzni?
Oricum binefãcãtorul ar lua-o-napoi
Când popasul nostru aicea s-o sfârşi!
