Ce rãmâne
...
Mãreţie, glorie, onoare, demintate,
Nu-s acestea toate doar deşertãciuni?
Ce mai conteazã ele dupã moarte?
Mai puţin de groapa ce ţine stricãciuni!
...
Ai strâns atât de multe cã nu te vezi din ele,
Ai conturi în bãnci, ai maşini, ai case,
Efortul de-a le strânge ţi-a dãruit plãcere
Ce-o sã faci cu ele când vei fi doar oase?
...
Când vei fi doar tu cu bunul Dumnezeu
Te va-ntreba Iisus, de ce m-ai alungat?
Tu vehenent nega-vei, fãcându-te mirat:
Când am fãcut eu asta? Nu-i adevãrat!
Şi El îţi va rãspunde, cu glasul tremurat:
În fiece sãrman de tine alungat,
De fiecare datã sã ştii cã eram Eu!
...
Trebuia sã-mparţi în juru-ţi bunãtate,
Sã fii milostiv, sã ai blândeţe-n glas,
Dar în urma ta ce-a mai rãmas?
Un pumn de lut lipsit de demnitate!
...
