Flori din Paradis
...
S-au întâlnit în tine omul şi divinul,
Amândoi, în inima-ţi plãpândã,
În timp ce erai unul, altul era la pândã
Şi amândoi ţi-au fost în viaţã chinul!
...
Când omul ardea pârjolit de vis,
Divinul frãmânta versuri de foc,
Omul trãia cuprins de nenoroc,
Divinul dãruia flori din Paradis!
...
Te-ai nãscut şi-ai dus aceastã luptã
Dintre teluricul prins în rãdãcinã
Şi divinul ce te-arunca înspre luminã,
Şi rãdãcina lumii ţi-a fost ruptã!
...
Dar ne-ai lãsat aici opera-ţi divinã,
Filtrul prin care sã te vedem mereu,
Vei rãmâne darul de la Dumnezeu
Ce ne-a deschis ferestre spre luminã!
...
Ar fi o teorie cum c-ai fi fost ucis,
Dar cum ai plecat, nici nu conteazã
Câtã vreme-avem flori din Paradis
Şi Luceafãrul încã mai lumineazã!
