Vino-atunci când ţara va fi iarãşi verde!
...
Sã nu te mai întorci aici vreodatã,
Asta nu-i ţara ta, nici naţia nu-ţi este
Pe care o doreai sãltatã sus, pe creste,
Nu e loc de tine, sã nu baţi în poartã!
...
Vei bate degeaba, nu-ţi vor deschide,
Câtã vreme ştiu ce adversar poţi fi,
Iar dacã prin absurd, totuşi vei veni,
Ţi-or amputa cuvântul şi te vor ucide!
...
Rãmâi în lumea ta, nepãsãtor şi rece,
Aşteaptã sã se scurgã întreagã viaţa lor
Şi când bezna ce ne-a cuprins va trece,
Atunci coboarã-n jos, tânãr nemuritor!
...
Vino când va ploua cu picuri mari şi grei
Când va bate vântul rãscolind frunzişul,
Codru-ţi va fi casa, bolta, acoperişul
Şi-ţi vor aşterne pat florile de tei!
...
Fi-va locul tãu lângã un lac albastru,
Ce aruncã valuri prin florile de nuferi
Şi vei scrie versuri nemuritor sihastru,
Departe de cei care te-au fãcut sã suferi!
...
Vino-atunci când ţara va fi iarãşi verde,
Când naţiunea ta va fi iarãşi întreagã,
Când vor fi românii capabili sã-nţeleagã
Tot ce le spui şi vorba ţi-o vor crede!
