Ars poetica
...
Noapte. Mã strigã iarãşi poezia
De undeva, nu ştiu de unde,
Din ce lume ce-o ascunde,
Sã-mi stimuleze fantezia!
...
Eu, rãspund, chemãrii ei:
Sunt aici, te-aştept de-asearã,
Sunt pregãtit, am luat o coalã,
Gânduri n-am, mintea e goalã,
Înşirã-te, aşa cum vrei!
...
Ea, începe sã se scrie,
Întâi domol, rime uşoare,
Îmi mişcã mâna, simt rãcoare,
Creşte-ncet, pare cã-i vie,
Nu mã grãbesc, îi spun în gând,
Am sã te citesc curând
Chiar mai curând decât crezi,
Am rãbdare, te aştept,
Am rãbdare pânã creşti.
Dintr-odatã mã deştept
Şi te vãd cum mã priveşti,
Frumoasa mea cu ochii verzi.
Atunci am înţeles de-abia
Cã tu eşti poezia mea!
|
