Cioburile noastre
...
Lasã lumea-n urmã cu toate ale sale,
Nimic din lumea asta de tine nu e demn,
Du-te cãtre norii ce-ţi trimit un semn,
Un curcubeu deschis doar privirii tale!
...
Se zbuciumã lumea şi plinã e de jale,
Ce poate din lume, pe tine sã te-atragã?
Cine-a-ncercat din lume sã te înţeleagã?
Lasã-n urmã lumea cu toate ale sale!
...
Tu ai o lume-a ta, de nimeni cunoscutã,
O lume de culori, plinã de curcubee,
Unde vorbeşti cu norii ce te-ascultã,
Cã-n priviri porţi stelele Cãii Lactee!
...
Tu vorbeşti cu pomii, cu pietrele, cu luna,
Florile-ţi aud gândurile toate
Şi-ţi trimit chemarea în inima ce bate,
Sã le pui pe pânzã, una câte una!
...
Din pietrele de râu tu le faci petale,
Le faci apoi cu grijã frunzele lor verzi,
Ce aduce lumea în care sã mai crezi
Când ai altã lume, dintr-un ciob de soare?!
...
Pentru mai nimic ţi-ai dat viaţa arvunã
Toatã viaţa ochii ţi-au fost plini de rouã,
Dar astãzi eşti cu mine într-o lume nouã,
Dintr-un ciob de soare şi un ciob de lunã!
