Puterea gândului
...
Spre stele mi te-avântã gândurile mele,
Spre stelele din care te-ai întrupat aici,
În lumea grosierã a sufletelor mici,
Sã-nveţi pe cineva sã zboare cãtre stele!
...
Mi te poartã gândul acolo, printre astre,
În lumea minunatã din care ai venit
Sã-mi aduci misterul nopţilor albastre
Şi stropul de luminã ce mi-a fost sortit!
...
Te mai port cu gândul prin caişii-n floare,
Când florile lor albe se-aşeazã în livezi
Şi vãd cum se reflectã lumina de la soare
Când mã priveşti, cu ochii blânzi şi verzi!
...
Şi te port cu gândul pe unde-am fost cu tine,
Prin toate-acele locuri ce sunt de neuitat,
Din trecutul greu şi binecuvântat,
Vechi zidiri mãreţe ajunse-acum ruine!
...
Te mai port cu gândul pe malul unei ape,
Unde de-atâtea ori am poposit,
Simţind cã suntem fantastic de aproape,
De acel timp pe care o viaţã l-am dorit!
...
Când eram pe bancã atunci, lângã fântânã,
Lângã arteziana aceea ce pãrea cã plouã,
Era atât de cald şi mã ţineai de mânã
Când de pe frunte-ţi luam boabele de rouã!
...
Te port cu gândul pe drumul vieţii noastre
De care-mi amintesc, îmi amintesc cu drag
Trecându-te iubito, în braţe peste prag,
Ca sã-mi fii regina nopţilor albastre!
...
Dar cel mai mult îmi place sã te am în gând,
Sã te port cu mine oriunde m-aş duce,
Sã simt cã am în mine sufletul tãu blând,
Iar de închid ochii, îţi vãd privirea dulce!
