Cicã...
...
Cicã noi am fi urmaşi de daci,
Urmaşii-acelui neam copleşitor,
Ajunşi în ţara noastrã sã fim sclavi,
În cinste şi virtuţi tot mai sãraci,
De vicii şi prostie mult prea bolnavi,
Nu suntem urmaşii acelui brav popor!
...
Priviţi în jurul vostru! Ce vedeţi?
Oameni nãuci, parcã intraţi în transã,
Morţi de vii dacã nu sunt beţi,
Gloatã de nãrozi uşor de dus de nas
Ce-au pus în fruntea ţãrii un pârlit de sas,
Atât de proşti cã nu au nicio şansã!
...
Bãtaia de joc a-ntregii Europe,
Neamul cel mai uşor de jucat în picioare,
Pentru ţara lui atins de nepãsare,
Condus de corifeii faunei interlope!
...
Nu mai avem de mult servicii speciale,
Specialele s-au transferat la pensii,
Hoţia şi-a-nfiinţat peste tot extensii,
Lipitori ce sug din ţara care moare!
...
Noi nu putem sã fim urmaşi de daci,
Cu-atâtea alte neamuri de atunci corciţi,
Cã am ajuns un neam de bipezi pociţi,
În cinste şi virtuţi tot mai sãraci!
...
Or mai fi ici-colo câteva excepţii,
Dar ele nu fac decât sã confirme,
Cã ţara e ucisã pe altarul vieţii
De bipezi pociţi cu suflete infirme!
...
Cât de curând românii vom fi minoritari
În ţara asta ce ne-a fost dãruitã,
Pe care am vândut-o pe câţiva biştari
Şi are un popor de parcã-i pedepsitã!
