Preţul nemuririi
...
Puteţi fura orice, nimic sã nu rãmânã,
Tradiţia, pãdurea, oricare bogãţie,
Dar oricât de multe strângeţi prin hoţie,
Nicicând nu veţi avea limba românã!
...
Limba mea maternã, nu-i limbã comunã,
Mai mult de-atât, nu-i pentru oricine,
Frumoase-ar fi şi-alte graiuri strãine,
Dar nu e unul precum limba românã!
...
E o plãcere sã vorbesc graiul strãmoşesc,
E o-ncântare sã-l ascult când se vorbeşte
Iar dacã românii l-au avut pe Eminescu,
Îngerii din cer vorbesc azi româneşte!
...
Puteţi fura orice, nimic sã nu rãmânã,
Tradiţia, pãdurea, oricare bogãţie,
Dar oricât de multe strângeţi prin hoţie,
Nicicând nu veţi avea limba românã!
...
Niciunul dintre voi de ea nu este demn,
Graiul românesc, e-o entitate vie,
Însã din gura voastrã sunã a pustie
Şi limba ce-o vorbiţi pare-a fi de lemn
Deşi limba românã-i o dulce simfonie!
....
Cât timp mai respectã datina strãbunã
Cât timp poate spune, colindã, doinã, dor
Şi mai ascultã basme, legende şi balade
În atât de minunata lui limbã românã,
Poporul ãsta vechi şi cumsecade,
Va fi nemuritor!
|
