Eu rãmân în lumea mea
...
Nu voi fi judecat de voi,
N-apucaţi voi acea clipã,
Eu, strâng apa de la ploi
Voi, trãiţi pentru risipã!
...
Eu nu-mpart lumea cu voi,
Cu drag, v-o las vouã toatã,
Lumea mea e înrãmatã
Şi pusã într-un car cu boi!
...
Eu am lumi nenumãrate
De care voi n-aveţi habar,
Toate sunt frumos pictate
Şi puse strajã la hotar!
...
Voi v-aţi nãscut pentru renume
Pentru glorie deşartã,
Eu, sã-mi fac propria lume
Şi sã-i pun zãvor la poartã!
...
Nu de voi voi fi eu judecat,
Voi nu mã puteţi atinge,
Flacãra ce m-a chemat
Niciunul dintre voi n-o stinge!
...
Eu port în mine o chemare
Din ziua-n care m-am nãscut,
Sã-nvãţ a zbura spre soare
Sã ştiu despre necunoscut!
...
Nu voi fi judecat de voi,
E imposibil, n-aveţi cum,
Eu strâng apa de la ploi,
Dupã voi rãmâne scrum!
...
Eu am venit sã-nvãţ sã zbor
Peste munţi şi peste vãi,
N-am dintre voi judecãtor,
Voi puteţi fi doar cãlãi!
...
Vã las vouã-ntreaga lume,
Sã faceţi cu ea ce vreţi,
Lumea mea e-ntre pereţi,
Fãcutã pentru mine-anume!
...
Eu am raza mea de soare,
Cu care voi pleca în zbor,
Vã las în lumea voastrã mare
N-am dintre voi judecãtor!
...
Puteţi strica întreaga lume,
Eu rãmân în lumea mea
Fãcutã pentru mine-anume,
În care nu puteţi intra!
