Împãrţirea
...
Împart cu lumea greutatea vieţii,
Ea sã mã doboare, eu sã-i tot rezist,
I-am plãtit tribut toţi anii tinereţii
Şi astfel m-am trezit cã mai exist!
...
I-am dãruit vigoarea, visul şi speranţa,
M-am angajat sã am lupta mea în lume,
Dar lumea m-a lovit cu valu-i plin de spume,
Atunci m-am încuiat şi-am azvârlit şi clanţa!
...
N-aş putea sã spun c-am fost dezamãgit
Nu pot lumii sã-i cer ce n-are pentru ea,
Dar am hotãrât sã-mi vãd de treaba mea,
Şi lumii sã-i întorc dispreţul cuvenit!
...
Am ieşit din lume, n-are ce sã-mi ofere,
Dintotdeauna lumea a preferat sã cearã,
Deşi sufletul meu n-a încetat sã spere
Timp în care lumea n-a încetat sã moarã!
...
Nu e vina lumii cã m-am nãscut în ea
Nu e vina mea cã m-am nãscut în lume,
Deşi m-am angajat cã lupta este-a mea,
Nu doresc blazon, faimã sau renume!
...
Eu am deja o lume în lumea asta mare,
Pe care o ridic cu cea care mi-e dragã,
Cu ea voi împãrţi ce lumea nu mai are,
Nu doar viaţa mea, ci veşnicia-ntreagã!
