Toamna timpurie
...
De pe deal coboarã cu rãsuflãrile-i reci,
Din nãri îi ies aburi şi-nvãluie totul în ceaţã
Vântul aşeazã frunzele uscate-n poteci,
Cu fiece zi natura e tot mai lipsitã de viaţã!
...
Plouã mai des din cerul gri, mohorât, cenuşiu
Stropii se cern peste dealuri deşi şi mãrunţi,
Spre searã-i mai frig şi oraşul e tot mai pustiu,
Departe se vede cum iarna coboarã din munţi!
...
Suntem aici în ţara din niciunde-a nimãnui
Şi plouã cu toamnã peste veştede vieţi,
Sãracii vând la rãscruci ciuperci şi bureţi
Şi noi suntem în toamna cu sclipiri arãmii!
...
Toamna coboarã scoţând ceaţã pe nãri,
De pe dealuri coboarã mult prea devreme,
Aş vrea s-o închid între patru poeme,
În versul ca frunza purtatã de vânt pe cãrãri!