Genezã
...
Noi spunem cã totul a izvorât din gol,
Golul acela ce conţinea nevoia,
Din somnul unui singur demiurg
Din care spaţiul şi vremurile curg,
Sã zideascã visul ce-i împlineşte voia,
Voia de a fi izvorul tuturor!
...
Nu ştim ce-a fost, iar de vom şti vreodatã,
Ar trebui sã fim asemeni celui care,
S-a dãruit, nepãsãtor cã moare,
Ca sã devinã conştiinţã preauratã!
...
Scânteia lui e peste tot şi-n toate,
În cele ce-au fost, în toate câte sunt
Şi vor fi, cãci mai presus de moarte
Toate sunt una: Dumnezeu cel sfânt!
