Toxicitate
...
Nimic mai toxic pentru omenire
Precum neputinţa de a-şi explica,
Crimele-n masã prin lentã otrãvire
De o maleficã şi cruntã stãpânire,
Teama de-a vorbi despre aşa ceva!
...
Lumea-i stãpânitã de un soi de umbrã,
În care criminalii se ascund,
Ei sunt liberi printre noi şi umblã,
Ei sunt oculta maleficã, lugubrã,
Prin care omenirea va dispãrea curând!
...
Nimic mai toxic precum pactul tãcerii
Pentru omul care vede şi aude,
Iar de-ar vorbi, sãmânţa îndoielii
S-ar arunca de cãtre vectorii puterii,
Lumea sã devinã oarbã, mutã, surdã!
...
Şi România pas cu pas dispare,
Furatã pe-ndelete bucatã cu bucatã,
La rândul lor românii dispar în lumea mare,
Nicio speranţã neamul nu mai are,
Biet popor blestemat de soartã!
...
Românii tac şi dorm. Atâta ştiu sã facã,
Somnul lor e vechi şi e somn de moarte,
Românii sunt dresaţi ca vãzând, sã tacã
Iar în ţara lor, parcã tot mai sãracã,
Trãdarea şi hoţia au mers prea departe!
|
