Resemnare
...
Am vrut sã cânt pe strune de vioarã,
Un cântec despre jalea ţãrii mele,
Dar n-am putut, pentru cã afarã
Bubuia vãzduhul de manele!
...
Am vrut sã scriu poem de dezmierdare
Pentru acest popor atât de încercat,
Dar de afarã glasuri guturale,
M-au scos din fire şiâ€"am abandonat!
...
Şi de nu ascult, fãrã sã vreau aud,
Aud tot zgomotul din jurul meu,
Zgomot ce l-ar face şi pe Dumnezeu,
Ca mine, sã regrete cã nu-i surd!
...
Am încercat ceva frumos dar cu regret
Recunosc cã nu-i precum doresc
Şi-n loc sã cânt despre ce-i românesc,
Mã lamentez sfârşind într-un pamflet!
....
E-adevãrat cã pamfletu-mi place,
Pentru mine-i cea mai bunã armã
Cu care înfierez mãştile de aramã
Şi din care mi-am fãcut o carapace!
...
O carapace-spun-destul de tare,
În care mã închid cu toate ale mele
Sã nu mai aud zgomot de manele
Sã nu simt nici mirosul de grãtare!
...
Dar nu pot sã nu-mi exprim dezamãgirea
Cã n-am avut de unde sã-mi procur
Nişte ochelari deştepţi, deosebiţi,
Ca atunci cînd am ochii obosiţi
Şi vreau afarã sã-mi îndrept privirea,
Sã nu mai vãd gunoaiele din jur!
...
Aşa cã stau, privind pierdut afarã
Şi-mi spun gând: vai de tine, ţarã!
Mai mult de-atât, ce-aş putea sã fac?
Mã liniştesc, mã resemnez şi tac!
