Povestea foarte pe scurt
...
De vreo juma de veac, toate-s pe dos,
Lumea s-a întors cu fundu-n sus,
Se-aruncã vieţi pe ce nu-i de folos,
Înţelepciunea lumii a apus!
...
Nimic în om nu mai sãlãsluieşte,
Omu-i mai gol decât a fost vreodatã
Degeaba sfârşitul lumii se vesteşte,
Cã lumea asta de veacuri este moartã!
....
Pe lângã omul parcã aflat în transã
Din ce în ce mai gol şi mai inept,
Din veac în veac rãsare-un înţelept
Venit ca sã-i mai dea lumii o şansã!
...
Dar lumea, în umbra urâciunii
Nu ia în seamã vorbele-nţelepte
Ci şi ascultã doar ce spun nebunii,
Sub niciun chip nu vrea sã se deştepte!
...
Lumea e prinsã de beznã cu arcanul,
Zidarii de ieri au ajuns stãpâni,
Ei zic cã-s arhitecţi, dar sunt nebuni,
Compasul de atunci acum e banul!
...
Umblã cu fuste, cu ploşti şi coliere
Şi duc lumea cu totul la pierzare,
Cãrãmidarul e astãzi la putere,
Numai zideşte, ci strânge doar avere,
Mare arhitect al lumii care moare!
Nobil i-a fost blazonul şi îndemnul,
Când a plecat la drum, era ca noi, normal,
Dar l-a gãsit dorinţa lui Baal,
S-au târguit şi-acum îi poartã semnul!
...
Cum Baal ne vrea pe toţi o turmã,
Se foloseşte de vechiul lui zidar,
Sã lase lumea fãrã vreun hotar,
În evul ãsta nou, gol şi global
Şi nimic sã nu rãmânã-n urmã
Sã fim cu toţii sclavii lui Baal!
