În loc de concluzie
...
De mã întreb ce am fãcut în viaţa mea de la-nceput,
Aş putea sã spun puţine, din toate cele câte-am vrut!
Iar de mã întreb de-asemeni ce-am fãcut pân-la sfârşit,
Voi spune fãrã îndoialã, cã nu ştiu cum, dar am trãit!
..
Sigur n-am fãcut atâtea din tot ce mi-am dorit sã fac
Iar din ce-am fãcut, nu toate îmi mai sunt acum pe plac.
Şi de mã-ntrebi ce-am fãcut în viaţa mea de la-nceput,
Îţi spun cã una peste alta, am fãcut tot ce-am putut!
...
Omul, cât trãieşte-nvaţã iar eu chiar asta-am învãţat,
Sã las ceva în urma mea pentru când voi fi plecat,
Ceva, orice, oricât de mic printre-atâtea alte mici,
Sã se ştie peste vremuri, cã am trecut şi eu pe-aici!
...
Dar cum traiul mi-e modest şi trãiesc de azi pe mâine,
Nu pot sã las mare lucru, ci doar puţin dintre puţine,
Poate-o vorbã douã scrise dintr-a minţii socotealã,
Cui le citeşte-n urma mea sã-i uşureze vreo povarã!
...
Cã tare bun e sfatul dat şi primit la vremea lui,
Atunci când foloseşte celui de care nu-i pasã nimãnui!
Astfel am gândit şi eu şi-am încercat sã scriu, cuminte,
Multe gânduri ce-mi par bune, în doar câteva cuvinte!
...
Pe mãsurã ce trec anii cât mai multe-aş vrea sã ştiu,
Ca apoi, din ce-mi rãmâne, cele-nţelese sã le scriu,
Pentru ca la sfârşitul vieţii petrecute pe pãmânt,
Sã pot spune liniştit cã m-am nãscut sã fiu şi sunt!
...
Uşurat sã plec la ceruri, înspre-acele lumi divine,
Unde dincolo de toate, sã mã întâlnesc cu mine!
Iar când drumurile toate m-or scufunda în nefiinţã,
Sã simt cum devin luminã, cu Tatãl într-o conştiinţã!
