Aceeaşi eternitate
...
Mi-am dorit de multe ori sã fiu în tine,
Prin ochii tãi sã vãd întreaga lume,
Întreagã fiinţa mea sã fie-n tine,
Eu sã exist prin existenţa ta,
În universul viu, s-avem acelaşi loc,
În acelaşi timp în aceeaşi viaţã,
Amândoi s-avem un singur nume:
Numele tãu purtãtor de luminã
Ce sunã ca o adiere de primãvarã
Ce trece înspre searã prin grãdinã!
Doar gândul uneori sã fie-al meu,
Sã putem vorbi unul cu celãlalt
Ca şi cum am vorbi cu Dumnezeu!
Nu, nu ne-am putea certa niciodatã.
Câtã vreme inima noastrã
Va continua sã simtã şi sã batã!
Doamne, ce trãire-aş avea,
Sã pot picta un tablou,
Cu poezia talentului tãu!
...
Buzele noastre ar fi contopite
Într-un şir de sãrutãri nesfârşite,
Dar cea mai frumoasã dintre toate
E şansa de-a-mpãrţi aceeaşi eternitate!
