Calea
...
Pe lângã aceastã gaşcã de penali
Ce stãpânesc destinul ţãrii noastre,
Slugile loiale oculţilor globali,
Peste noi veni-vor şi alte dezastre!
...
Nu ne era de-ajuns turma impostoare
Ce ne stãpâneşte de-atât amar de ani,
Trãdându-şi moştenirea pentru bani,
Ne-aşteaptã şi dezastre naturale!
...
Nu vã gândiţi cumva la pandemie,
Cã-i doar escocherie, banalã fãcãturã,
Nãscutã dintr-o nesãtulã lãcomie,
A celor ce nu mai au nicio mãsurã!
...
Cãlãii au luat lumea în primire
Şi-au târât-o sus, pe eşafod,
Acum priviţi cum o supun la siluiure,
Şi lumea urlã şi-n lume e prãpãd!
...
Şi vor veni vremuri şi mai grele,
Când oculta îşi va-mplini complotul,
Când moartea va veni şi dintre stele,
Iar lumea asta, va dispãrea cu totul!
...
Aleşii noştri ştiu şi deja se poartã,
Ca şi cum orice-ar fi, nu le mai pasã,
Sã facã ce vor ei pe strãini îi lasã,
Într-o Românie ce deja e moartã!
...
Oricum nu existã şanse de salvare,
Dar pânã la final e parcã tot mai greu,
Însã pentru noi ar mai fi o cale
Cea lãsatã nouã de însuşi Dumnezu!
...
Este calea mântuirii prin rãbdare,
Despre care ne-a spus când a venit,
â€Numai cel ce rabdã pânã la sfârşit,
Acela-i mântuit şi nu mai moareâ€!
