Mica resetare
...
Se pare cã cei pe care nu pot sã-i numesc,
N-am pentru ei expresii suficient de tari,
Dupã ce-au prãdat ca nişte tâlhari,
Dupã ce-au trãdat tot ce-i românesc,
...
Vânzând acestui neam şi viitorul,
Aceste-hai totuşi sã le spun otrepe,
Batjocorind colinda, doina, dorul,
Nu fac decât mint, furã şi dau ţepe!
...
Ce fac ei e evident escrocherie,
Pedepsitã drastic de orice cod penal,
Numai cã ei au inventat o şmecherie,
Escrocheria ca drept fundamental!
...
Constituţia e-o carte oarecare,
În noua europã fãrã fundament,
În care steagurile nu mai au culoare,
Transformate-n turme fostele popoare,
Iar semidocţii fãrã vreo valoare
Dicteazã la bruxelles, în parlament!
...
Dar şi aleşii noştri, cum ştim, obedienţi,
În fruntea ţãrii se lasã traşi pe sfoarã,
Marionete mânuite din afarã,
Emanaţi de prostia devenitã generalã,
Care refuzã sã plece sau sã moarã
Şi sunt acolo de parcã-ar fi absenţi!
....
Ä‚sta e nivelul, starea generalã,
Într-o europã rãmasã-n pielea goalã,
Condusã de tembelii fãrã ţarã,
Slugile ocultei ascunsã şi globalã,
Ce ne refuzã nouã, cel mai vechi popor,
Biletul de intrare în bãtãtura lor,
Rãmânã europa mai bine fãrã noi,
Sã-şi ducã mai departe scârbosul ei rãzboi,
Rãmânem noi cuminţi, în România noastrã,
Privind la europa mai bine, din fereastrã,
Sã ţinem pentru noi curentul, apa, gazul,
Sã-şi ducã europa singurã necazul,
Noi sã ne întoarcem spre trãdãtorii noştri,
Cei care ne conduc, aleşi de noi, ca proştii,
Sã-i acuzãm de furt, trãdare şi sperjur
Sã-i ridicãm pe toţi pe ţepe-nfipte-n cur.
Iar când toate astea deja vor fi trecut,
Sã ne-aşezãm cuminţi, s-o luãm de la-nceput!
....
S-ar putea spune cã-s naţionalist,
Cã incit la urã, revoltã, anarhie,
Dar cine spune asta, spune o prostie,
Sunt doar un român într-o Românie
Din ce în ce mai goalã şi pustie,
Sunt doar un român ce cuget deci exist,
Într-o ţarã tristã, din ce în ce mai trist!
|
