Cât timp simţim iubire
...
De când suntem împreunã parcã de-abia ne-am nãscut,
Sorbeam ca pe-un elixir de viaţã fiecare întâlnire
Şi doream cu-atâta poftã sã facem tot ce n-am fãcut,
Scriind cu litere de foc povestea noastrã de iubire!
Parcã n-aveam destule braţe cu care sã ne-mbrãţişãm,
Şi buzele erau puţine pentru-a recupera sãrutul,
Noi nu doream sã ne iubim ci mai mult sã ne mâncãm,
Cu val de foc rostogolind ne mistuia arzând trecutul!
La fiecare întâlnire recuperam vreo câţiva ani,
Nu eram iubiţi, nici oameni, ci deveneam doi vulcani!
Trãiam fiece-ntâlnire cu-atâta intensitate
Încât în fiecare clipã, noi le-am fi trãit pe toate!
...
Şi-acum focu-acela arde, dar flacãra-i e mai puţinã,
El n-are cum sã se stingã ci se transformã în luminã,
Pentru cã dragostea-i eternã, flacãrã nepieritoare,
Iar când arde cu putere face sufletul sã zboare!
...
Acum suntem împreunã pe acel drum visat de mult
Şi încã dorim cu poftã sã facem tot ce n-am fãcut,
Însã viaţa nu-i doar joacã şi uneori este mai greu,
Dar cât timp simţim iubire, ne va iubi şi Dumnezeu!
