Grãdina
...
Am încercat sã ies din când în când,
Sã respir puţin din ce mã înconjoarã,
Sã scot pe tarabã, gratis, câte-un gând,
Şi-am constatat cã nu-i prea bine-afarã!
...
Parcã dintr-odatã sunt prea mulţi bolovani,
Sau prea multe gropi pline cu noroi,
Prea multe reclame pe care scrie bani,
Prea multe mãşti şi prea mult gunoi!
...
Voi renunţa de-a mai ieşi, probabil,
Deşi-n depãrtare mai vãd zãri albastre,
Prefer sã privesc tablourile noastre
În care aerul e mult mai respirabil!
...
Prefer sã cuget mai mult aici cu tine,
Împãrtãşindu-ţi doar ţie cele gânduri.
Nu mai ies afarã. Afarã-s prea puţine
Din cele ce-ar merita câteva rânduri!
...
Rãmânã afarã depãrtãri albastre
Şi zgomotul fãcut fãrã luminã,
Eu rãmân cu tine şi florile din glastre
Ce fac din casa noastrã o grãdinã!
