Urcuşul
...
Nu mai este teamã, nu mai e ferealã,
Se furã, se trãdeazã absolut legal,
De firescul vieţii nu se ţine seamã,
Diplome de doctori se-mpart fãrã şcoalã,
Aurul se dovedeşte a fi din alamã,
Iar longitudinalul devine transversal!
...
Întreaga lume e-ntoarsã pe dos,
Se tot provoacã rupturi la cusãturã,
În ţarã-s cinci pe loc la imposturã,
Veacul devine tot mai dureros,
Pe mãsurã ce mai mult ni se spune,
Mai mult se promite şi se garanteazã,
Din ţara asta tot mai puţin rãmâne,
Doar românul, somnambul, voteazã!
...
Se vede tot mai clar cã lumea e pe ducã,
Dar suntem ţinuţi cu ochii-n altã parte,
Cãtre Ucraina, unde se-mparte moarte,
În timp ce-n România, parcã tot mai nãucã,
Tot mai puţin la tot mai mulţi se-mparte
Şi spre-a lui Golgotã, poporul urcã, urcã!
|
