Paradisul lumii
...
Acelaşi soare şi aceeaşi lunã
Strãjuiesc din spaţiu Pãmântul,
De ce nu trãim în pace-mpreunã,
Încercînd sã-nţelegem Cuvântul?
...
Stele-s de-ajuns pentru fiecare din noi,
Bolta nopţii e pretutindeni la fel,
Ne naştem fiecare urmând acelaşi ţel,
Pentru ce ne ucidem semenii-n rãzboi?
...
Aceleaşi ţeluri par sã ne anime,
Însã câţi oameni, atâtea caractere,
De ce facem oare-atâtea crime
Pentru avere, putere şi plãcere?
...
Asta-i cu pãmântul, este al tuturor,
Am putea din el sã facem Paradis,
Dar în rãzboaie atâţia oameni mor!
Iar Paradisul lumii va rãmâne vis!
