Ce pãcat!
...
În acest ev dement
Se moare mult prea frecvent.
Şi la fiece pas, omul cade
Cade, un pas, doi paşi, cãdere,
Biet arendaş fãrã putere,
Uneori, se ridicã dar apoi
Iarãşi picã! Ce pãcat,
Ce lume tristã, omul curat
Nu mai existã!
...
În acest ev dement
Demenţa-i firescul global,
O, efemer element,
Nu te-ai nãscut în zadar
...
Înalţã-te zboarã,
Pe o palã uşoarã de vânt
Nu mai trimite sã moarã
În rãzboi, niciun sfânt!
...
Fã-te cuvânt, cuvânt întrupat,
Dar ce pãcat, ce pãcat
Ce lume tristã, omul curat
Nu mai existã!
|
