Orizont
...
Şi va veni o zi sau doar o clipã poate
Când vom citi povestea într-o carte,
Povestea vieţii noastre, scrisã de destin,
Aşa cum a fost, mai mult sau mai puţin,
Pentru cã dincolo de tot şi toate,
Faptele vieţii noastre, cu bune şi rele,
Au ecou în eternitate
Şi rãmân scrise-n stele!
...
Ai vãzut vreodatã un şir lung
De oameni purtând pe umeri norii
Şi pare cã ajung cu braţele la cer?
Nu e niciun mister, aceştia-s visãtorii,
În drumul lor spre stelele ce plâng!
....
Sunt multe taine-n lume ce poţi sã le pãtrunzi,
Iar înţelesul lor nu-ţi va rãmâne-ascuns,
Dacã nu rãtãceşti şi-n lume nu te-ascunzi,
Cu inima deschisã primeşti orice rãspuns!
...
Scri versuri şi pictezi? Astea-nseamnã artã,
Frumosul e fãclia ce-ţi lumineazã drumul,
Îmbrãţişezi copacii? Vorbeşti ades cu norii?
Te bucuri sã colinzi când a-nflorit salcâmul?
Înseamnã cã eşti şi tu în rând cu visãtorii,
Mergând spre orizontul care te aşteaptã!
