Invitaţia
...
Sunt un copac prins de rãdãcinã
Pãmântul mã hrãneşte doar de jos în sus
De sus în jos iau din cer luminã
Şi-mi place sã spun cã-i de la Iisus!
...
N-o fi aşa, dar aşa-mi place mie
Sã spun cã mã hrãneşte El,
Leul coborât din cer sã fie miel,
Izvorul nesecat de apã vie!
...
Mai ştiu cã vine pe pãmânt şi umblã,
Umblã printre oameni în straie ponosite,
O, de-ar veni şi-aici sã stea la umbrã
I-aş rãcori picioarele-obosite!
...
Sunt doar copac, nu-s pom roditor,
Fructele mele sunt prea mici şi amare,
Dar poate Lui îi place gustul lor,
Ce bucuros i-aş da pentru mâncare!
...
Hai şi la mine, bunule Hristos,
Dacã ţi-e foame şi eşti obosit,
Mãcar o vreme cu mine sã petreci,
La mine vei gãsi un loc umbrit,
Şi dacã ţi-e foame, am câteva ciuperci
Lãsate de mine sã creascã-n umbrã, jos!
