Se aude goarna
...
Suntem într-un spectacol, oribil şi funest,
Pãpuşi mişcate din întuneric pe scenã,
Biete marionete urcând pe-un everest,
Ce aruncã lumea în noaptea ei eternã!
...
Totu-i o minciunã, toate-s doar falsuri,
Machiavelice iluzii fãcute în laborator
O lume fremãtândã de actori obosiţi,
În iarna lumii cu copaci desfrunziţi!
...
În spalele cortinei, o uşã din fier,
Dincolo de uşã, o masã mare, rotundã
La care stau strâmbii cu dinţi de oţel
Şi mãsoarã lumea, s-o facã mai scundã!
...
Mai e o-ncãpere cu-aspect piramidal
În centrul cãreia e-un ochi ce vegeteazã
Încã din timpul strãvechi şi ancestral,
Nicio fiinţã vie sã nu ajungã treazã!
....
Lumea îşi îmbracã hainele pe dos,
Pe care de departe se vede cusãturã,
Puţini aşteaptã sub crucea lui Hristos,
Din sângele-i sã bea, mãcar o picãturã!
...
Cicã sângele lui, e din Dumnezeu,
Dumnezeu şi om, amândoi deodatã,
Om din Dumnezeu, Fiu nãscut din tatã,
Dumnezeu din om ce vrea sã spunã eu!
..
În timpul ãsta lumea e tot mai pe ducã
Preferând cãrarea spre vârf de everest,
S-ajungã sus, pe culme, gâfâie şi urcã,
Într-un spectacol şi ieftin şi funest!
...
Urâciunea pustiirii este-n locul sfânt,
Lumea-i pervertitã, totu-i pângãrit,
Nu mai este nimeni între cer şi pãmânt
Şi se-aude goarna, semnalul de sfârşit!
