Concluzia:
...
În ţara-n care statu-i eşuat,
Aleşii noştri pe care i-am votat
Sunt buni ca sarea când o pui pe ranã,
Nici n-au salariu, ci primesc pomanã,
Minţind numai când nu-i adevãrat,
Sunt cinstiţi atât cât este profitabil
Vom eşua cu ei mai mult decât probabil!
...
În ţara-n care statu-i eşuat!
...
Vom eşua şi noi, popor ce doarme dus
Vom eşua şi noi, mai mult decât probabil
Iar preşedintele ne-a şi zîmbit amabil:
Sã nu spuneţi cumva cã nu v-am spus!
...
V-am spus cã-n România statu-i eşuat
...
Sã nu spuneţi cumva cã nu v-am spus!
Dragii mei români, n-aţi înţeles nimic
Eu când am spus de România educatã,
Voi chiar credeaţi, cã astea-s aberaţii?
Vã garantez cã reuşeam dând meditaţii
şi cumpãrându-mi patru case-odatã.
Voi habar n-aveţi cât sunt de indispus!
...
Acum întreaga Românie deja e eşuatã!
...
Iar preşedintele ne-a şi zâmbit amabil
Cu arhicunoscutu-i zâmbet în toţi dinţii:
Dragi români, ce-aveţi voi cu preşedinţii?
Sã ştiţi cã nu-i uşor sã fii bun preşedinte
Când preiei ţara furatã de ãia dinainte
Şi sã mai faci avere este puţin probabil!
...
Vom eşua şi noi, popor ce doarme dus
V-am spus cã-n România statu-i eşuat
Sã nu spuneţi cumva cã nu v-am spus!
