Portalul
...
Se-ntorc la ţãrm corãbiile goale,
Cu pânzele tocate de furtuni,
Cu marinarii obosiţi de-atâta cale,
Şi speriaţi de parc-ar fi nebuni!
...
Au fost plecate s-aducã mirodenii,
De undeva dintr-un neştiut apus,
Însã pe drum au întâlnit vedenii
Şi câteva din ele i-au rãpus!
...
Erau vedenii cu corãbii scufundate,
Cu marinari ucişi de lighioane,
Harpii uriaşe cu aripi mari pe spate,
De monştri ce-aruncau cu uragane
...
Cinci corãbii le-au fost scufundate,
De monştri ce-au ieşit de sub ocean
Au aruncat spre ei arme ciudate
Ce-au ridicat în jur un uragan!
....
N-au avut cu ce sã riposteze
Apãrarea lor era mult prea slabã
Pentru harpiile ieşte sã vâneze
Şi scuipau pe ei cu pungi de lavã!
...
Dar dupã aceea au intrat în ceaţã,
Şi ca prin farmec, totu-a dispãrut,
Bucuroşi cã totul a trecut
Şi chiar dacã sãraci, se întorc în viaţã!
...
...
Ce poate fi asta, herr kapitan?
N-am mai pomenit aşa ceva!
Nu ştiu caporal, crede-mã c-aş vrea,
Deşi, eu am totuşi o vagã bãnuialã...
Anunţã-ntreaga flotã de rãzboi,
Sã ia legãtura imediat cu noi,
Cã s-a activat o poartã temporalã
Ce ne aruncã veacuri înapoi!
...
Avioanele sã nu mai decoleze,
Sã rãmânã la bazã pe portavion,
Niciun U-boat sã nu torpileze,
C-am dat de negustorii lui Napoleon!
