Rostul vieţii mele
...
N-am pierdut din anii mei, niciunul,
I-am trãit pe toţi, aşa cum am crezut,
M-am ridicat când am fost cãzut,
Ajutat de Dumnezeu, preabunul!
...
De multe ori, aproape eşuat,
Am rãbdat, trecând peste durere,
Am cerut din cer stropul de putere
Şi l-am primit şi iar m-am ridicat!
...
Dintotdeauna am ştiut cã-s mic
Prea mic sã nu-l rog pe Dumnezeu
Sã mã ajute de cad, sã mã ridic
Şi doar aşa m-am ridicat mereu!
...
Acum vor pe Dumnezeu sã-l fure,
Sã fure dintre noi valorile creştine,
Şi împotriva lighioanelor obscure,
L-am ascuns pe Dumnezeu în mine!
Şi pentru ca Dumnezeu sã nu îndure,
I-am fãcut din inimã, un adãpost,
De unde nimeni n-ar putea sã-l fure
Şi-acesta este al vieţii mele rost!
|
