Intrerviu necenzurat (încã)
...
Am întrebat cândva pe domnul sas
Puteţi face vã rog o apreciere,
Veţi distruge România dintr-odatã?
Şi am primit rãspunsul, iatã:
Fii liniştit. Cât sunt eu la putere,
O voi distruge însã, pas cu pas!
...
L-am mai rugat apoi sã îmi explice
Numai dacã va considera cã poate,
Cum oare-a procurat atâtea case?
Şi mi-a spus aşa: Am dat din coate,
Şi m-am învârtit de câteva rãmase,
De la saşii mei plecaţi. Am avut
Noroc cu un judecãtor complice
Pe principiul lucrului bine fãcut!
...
Şi l-am întrebat de ce ne vinde ţara,
Cã noi cu saşii am trãit ca fraţii.
Pãi ce voiai, sã port chiar eu povara,
Cã-n locul meu, au vândut-o alţii?
...
Când l-am întrebat dacã-i e ruşine
A spus de ce? Pentru cã-mi este bine?
Nu-mi este ruşine şi mai ţine minte
Eu nu m-am pus singur preşedinte!
...
Chiar aţi crezut cã voi m-aţi ales?
Nici n-aveţi idee cât este de greşit,
Nu înţelegeţi cum nu aţi înţeles:
Eu n-am fost ales, ci am fost numit!
