Frunza
...
Oare frunza care moare,
Cãzutã toamna, la pãmânt,
Îşi mai aduce-aminte oare,
De ploi, de soare,
De pomul ei ce-a dat în floare,
De anotimpuri sau de vânt?
...
Am luat o frunzã într-o searã,
Am luat-o de pe jos, uscatã
Şi am privit-o curios,
Avea un colorit frumos,
Un maroniu de abanos,
Culoarea frunzei, când e moartã!
...
Vântul a-nceput sã batã,
Cum am spus, era-ntr-o searã
Şi admiram o frunzã moartã
Era o linişte ciudatã,
Şi-am auzit deodatã
Parcã din vânt, aşa, o şoaptã
Şi de-am murit, sã nu te doarã,
Voi învia la primãvarã!
...
Aşa-i viaţa, ea nu moare,
Moartea-i doar o-nchipuire,
E doar un timp de aşteptare,
Pentru-o fireascã primenire
Şi ca o frunzã, ca o floare,
Viaţa proaspãtã rãsare
Dintr-o sãmânţã de iubire!
|
