In memoriam
...
Şi dintre noi rãmânã numai unii
Sã povesteascã pentru mai târziu
Celor care de noi nimic nu ştiu,
Sã ştie şi ei cine-au fost românii!
...
Poporul ce-a trãit aici odinioarã
Şi care n-a luptat pentru libertate,
Ci dormindu-şi somnul cel de moarte,
A rãmas fãrã frumoasa-i ţarã!
...
Izvor de doine, balade şi colinde,
A fost acest popor fãrã demnitate,
Care n-a luptat pentru libertate,
Scânteia libertãţii neputând aprinde!
...
L-a dat pe Eminescu-acest popor
Cel mai viu şi valoros dintre români,
Care-au tãcut precum nişte nebuni,
Nepãsându-le de moartea ţãrii lor!
...
Iar în memoria acestui trist exemplu,
De popor care-a dormit tãcând complice,
Cei ce vor fi pe-aici poate-or sã ridice
O sãrmanã turlã, închipuind un templu!
...
Mãcar pentru românul de valoare
Care-a iubit atât acest meleag
Ce i-a fost cât viaţa lui de drag
Şi i-a închinat versuri nemuritoare,
Lui Eminescu, poetul de la zei,
Sã-i lase la mormânt bãtrânul tei!
