Licãrul
...
Se rostogoleşte spectacolul nocturn
Din piramida ce scuipã cu otravã
Şi simt cum cade ca bula de sãpun
Bezna peste ţarã, bezmeticã şi gravã!
...
E un anotimp al anormalului firesc,
Când vremea ca şi ţara, o ia razna
Şi se va schimba sã-i fie ţãrii cazna,
Sã anihileze tot neamul românesc!
....
Se lasã bezna pe naţia bãtrânã,
Prea bãtrânã spre a mai fi în stare
Sã lupte pentru ţara ei strãbunã,
Vândutã de escroci şi haimanale!
....
Coboarã-te din cer, pronie divinã,
Scoate-ne din bezna ce se lasã greu,
Aşeazã într-un colţ un licãr de luminã
Sã simţim cã ne aude Dumnezeu!
...
Vino Doamne Tu, în ultimã instanţã,
Opreşte-ne Tu alunecarea-n hãu,
Aşeazã-ne în suflet un licãr de speranţã,
Miluieşte Doamne pe poporul Tãu!
