Evolved hominis
...
Omul deştept şi evoluat, omul cu conştiinţa treazã,
Nu se-amestecã-n tãrâţe, nu-şi bagã nasul în troacã
Nimic nu-l poate constrânge şi privirea nu şi-o pleacã,
Nu renunţã la principii, nu face pe plac nimãnui,
Nu-i pasã dacã-i legat, cãci liber în conştiinţa lui
A rãmâne om integru, doar asta pentru el conteazã!
...
Nu materia-i hrãneşte celui evoluat fiinţa
Pentru omul evoluat, hrana lumii stã-n iubire,
N-aleargã dupã bogãţie, renume sau fericire
El priveşte lung la stele, visând cãlãtori celeste,
Pentru el, tot omu-i bun şi-l vede aşa cum este,
Şi nu judecã pe nimeni, sã nu-l judece conştiinţa!
....
Rabdã tãcut suferinţa când soarta îl loveşte greu,
Când prietenu-i greşeşte, ia pe el întreaga vinã,
Sufletul sãu este blând, împarte tuturor luminã
Ştie-ncotro se duce lumea şi nu intrã-n jocul ei,
Îşi gãseşte alinarea-n parfumul florilor de tei
Şi niciodatã nu e singur. Cu el este Dumnezeu!
