Cârţa
...
Din vremurile vechi, se mai ivesc ruine,
Menite veşniciei, zidãrii din piatrã,
Bãtrâne ştirbituri ce azi ne sunt strãine,
Lovite de vânt, te miri ce le mai ţine,
Poate poveştile din vremea de-altãdatã!
...
Cu oarece sfialã, le-ating uşor, uşor
Şi în palmã simt blândã cutremurare
De parcã mi-ar vorbi. Încerc sã le ascult,
Mã prinde-n unda lui acel uitat trecut
Şi mã las legat în dulcea-i închisoare,
Simţind cã sunt de-acolo, din povestea lor!
...
În curte sunt morminte de soldaţi eroi,
Nu sunt eroii noştri, sunt eroi strãini,
Ai celor ce-au venit grãmadã peste noi,
Cercând sã ne alunge cu tot cu rãdãcini
Şi-acum le punem flori, fraţi întru rãzboi!
(Lucrare-Sorina Hãloiu)
|
